Continuăm seria articolelor legate de comunism cu un război ce s-a purtat pe mai multe fronturi, în toate orașele mari ale Republicii Socialiste România. Războiul dintre VHS și regimul comunist!

Imaginați-vă sau aduceți-vă aminte

Suntem prin anii ’80! Ne întoarcem seara de la muncă, după ce am ajutat o zi întreagă la „construirea socialismului”. Locuim într-un bloc dezolant, într-un apartament fără căldură. Avem o rație fixă de mâncare, luată pe baza unei cartele.

Probabil că după o perioadă de timp într-un astfel de regim orice om normal ar căuta cu disperare o formă de libertate.

La televizor se dădea numai propagandă. Dacă aveai destul curaj, puteai încerca să asculți, pe ascuns, Radio Europa Liberă. Era suficient ca o singură dată să te audă cine nu trebuia.

Și atunci, în acest context absolut nebun, a apărut o formă subversivă de scăpare. În câteva apartamente din România, acoperită de un mileu și ștearsă cu regularitate de praf, se afla o adevărată minune a acelor vremuri. Probabil că v-ați dat deja seama că vorbim despre un aparat video.

Din acel moment sufrageria românilor nu a mai fost la fel!

Rețeaua casetelor video

Un video costa enorm! În principiu costul său echivala cu cel a unei Daci! Deci în mod clar era un lux pe care doar câțiva privilegiați și-l puteau permite.

Deci, în mod firesc a apărut o așa zisă rețea de distribuție și difuzare a filmelor alcătuită din mai multe verigi.

Cei care aveau video își făcuseră practic o sală de cinema în sufrageria apartamentului obținând astfel venituri substanțiale.

Erau apoi cei care se ocupau cu aducerea în mare taină a castelor video din străinătate, cu trenul sau mașina. Aveau evident de partea lor și o mână de vameși care pentru niște sume de bani închideau ochii când venea vorba de încărcătura prețioasă.

Și mai erau și două, trei persoane foarte importante care se ocupau de dublarea filmelor în limba română. Cea mai cunoscută voce fiind cea a Irinei Nistor.

Ei și uite așa, chiar sub nasul securiștilor a ajuns să funcționeze o adevărată industrie care se ocupa cu înregistrarea, dublarea și distribuirea filmelor din societatea capitalistă.

Ce a reușit să facă această rețea bine pusă la punct?

Pai e simplu! O mână de oameni și-au riscat libertatea pentru a reda speranța românilor. Speranța că se poate și altfel! Pentru acest lucru, pentru că le băgau românilor „prostii” în cap aceștia puteau fi oricând arestați.

Prin intermediul acestor filme, multă lume a reușit să călătorească, să vadă lumea cu alți ochi și în final să înțeleagă că tot ceea ce se difuzează la televizor despre „capitaliștii cei răi” este doar o propagandă a regimului comunist.

Vizionarea acelor filme a sădit în inima românilor dorința de a trăi liber, de a duce o viață normală. În mod cert au fost o parte nevăzută a revoluției din România.

Înapoi în prezent

Reflectând asupra subiectului acestui articol poate vom aprecia mai mult ceea ce avem în acest moment.

Mergem acasă, după o zi de muncă și în intimitatea casei noastre avem libertatea de a face ce vrea. Fără a trăi cu teama că anumite acțiuni banale (pentru noi, în momentul de față) ne-ar putea costa libertatea și de ce nu chiar viața. Pentru că în următorul articol al seriei vom vedea cât de neînsemnată de importanță era viața unui om pentru regimul comunist.

Așadar, profitați de ușurința accesului la informație din ziua de azi dar încercați totuși să treceți prin filtrul minții voastre ceea ce consumați. Pentru că există și mult conținut de proastă calitate.

Hai spor la Netflix, HBO GO, YouTube și toate platformele la care avem acces astăzi!

P.S.: Dacă nu l-ați văzut vă recomand să vă uitați la Chuck Norris vs. Communism! Îl găsiți pe HBO GO și prezintă foarte bine fix subiectul acestui articol.

Share: