De când am început să scriu pe blog aveam de gând să scriu postez și acest articol. Cu toate acestea, nu era în plan astăzi. Dar planetele s-au aliniat și în drum spre casă am primit o notificare de la Facebook care m-a determinat să îl redactez astăzi.

Notificarea am primit-o pentru că acum 3 ani am postat 2 imagini pe contul meu. Două imagini slab calitative pe care le puteți vedea mai jos.

Am ales pun și aici aceleași două imagini chiar dacă puteam să fac astăzi altele mult mai bune. Asta pentru că sunt pline de o încărcătură emoțională pentru mine. Atunci când am primit plicul de la PADI a fost cu adevărat o împlinire pentru mine.

Despre ce e vorba?

Acum 3 ani am primit un plic de la PADI. Pentru cei care nu au vreo legătură cu scufundările, PADI este abrevierea de la Proffesional Association of Diving Instructors. Mai pe scurt este una dintre asociațiile internaționale care certifică atât instructorii de scufundări cât și scafandrii recreaționali.

Plicul conținea brevetul meu de scafandru pe care îl obținusem în urma cursului acreditat de PADI.

Cum a început nebunia?

Vă recomandam în articolul despre insula Thassos să faceți scufundări. La prima mea vizită în Thassos am vrut să experimentez ceva care să mă scoată din zona de confort. Și am ales scufundările sau scuba diving cum sunt cunoscute în toată lumea.

Pentru că nu mai făcusem asta niciodată am ales programul Discover Scuba Diving (DSD) la cel mai recomandat centru de scufundări din Thassos: Vasiliadis Diving Center.

Toată experiența a costat 55 de euro la momentul respectiv. Programul constă într-o scurtă instruire de o oră, o oră și jumătate și o scufundare alături de un scafandru profesionist. Pe durata instruirii veți primi informațiile esențiale pentru a vă putea scufunda: cum îți egalizezi presiunea în urechi, cum poți să scoți apa din mască, cum poți comunica sub apă cu scafandrul ce te însoțește (asta pentru că sub apă nu poți vorbi 🙂 ) etc.

La finalul instruirii urmează o scurtă plimbare cu barca până la locul de scufundare după care aproximativ 30 de minute de magie. Magia pătrunderii într-o lume „interzisă” nouă oamenilor. Scafandrul care te însoțește va avea grijă de tine și tu nu trebuie decât să te bucuri de peisajul subacvatic ce se desfășoară în fața ochilor tăi.

prima poza scuba
Prima mea poză sub apă

În cei 55 de euro intră și câteva poze de sub apă. Ca să fi sigur că nu vei uita niciodată această experiență!

Nu vreți să știți ce gânduri îmi treceau prin cap atunci când mi s-a făcut poza de mai sus. Oricum, cert este că erau din registrul: „cine naiba m-a pus să fac asta?, dacă nu mai scapi de aici? ce faci dacă rămâi fară aer? cum a zis tipa aia că trebuie să egalizez presiunea? Aoooooleeeeu!”.

Îmi era frică de apă!

Mi-am dat seama că ar fi trebuit să încep acest articol cu această afirmație. Pentru că probabil sunt mulți oameni care nu au continuat să citească deoarece le e frică de apă și consideră faptul că ei nu ar putea să facă asta niciodată.

Ei, dacă ați ajuns până aici trebuie să vă spun că și mie îmi era frică de apă atunci când am decis să fac scufundări. Aveam o frică de apă încât nu puteam sări de pe marginea piscinei.

Și cum îți poți învinge o teamă dacă nu înfruntând-o în mod direct!

Și deasemenea, nu trebuie să știți să înotați foarte bine! E suficient să puteți să stați puțin la suprafață. Dacă te duci ca un bolovan la fund, atunci trebuie să te mai antrenezi puțin 😀 .

Cum am continuat?

Odată ajuns în țară și după ce toate emoțiile au trecut am hotărât că vreau să merg mai departe. Așa că am căutat câteva informații pe internet și am decis să fac cursul în urma căruia să mă brevetez ca și scafandru (Open Water Diver).

Am făcut cursul la noi în țară, la Constanța. Centrul de scufundări se numea Aquarius Dive Center. Spun se numea pentru că din păcate pentru mine și din fericire pentru ei, centrul și-a mutat sediul în Tenerife.

Cursul este format din două părți. Partea teoretică, undeva la 4 ore de teorie (diverse reguli ce trebuie respectate la scufundări și câteva teste rapide) și partea practică ce constă în 4 scufundări în ape deschise (Marea Neagră în cazul meu) alături de un instructor.

Pe parcursul scufundărilor din cadrul cursului trebuie efectuate câteva exerciții: scoaterea măștii și golirea acesteia de apă, recuperarea detentorului (chestia din care respiri), ieșirea la suprafață de urgență, respirație din detentorul de rezervă a partenerului de scufundări etc.

La ce nivel am ajuns?

Acum 3 ani am primit brevetul OPEN WATER DIVER de la PADI. Acest brevet îmi conferă dreptul de a mă scufunda alături de un alt scafandru brevetat până la adâncimea de 20 de metri.

Anul trecut, în sejurul pe care l-am avut în Zakynthos și despre care vom vorbi într-un alt articol am obținut și brevetul NITROX. Acest al doilea brevet îmi conferă dreptul de a mă scufunda cu aer îmbogățit cu oxigen.

Contrar păreri oamenilor, scafandrii au în butelie aer atmosferic comprimat, nu oxigen. Abia cu cel de-al doilea brevet pot obține o îmbogățire a aerului din butelie cu oxigen până la o concentrație de aproximativ 30%.

Și cel mai frumos este atunci când poți să împarți astfel de momente „albastre” cu cei dragi!

momente scuba
Scufundări cu cel mai bun Scuba Buddy

P.S.:

În încheierea articolului vreau să mulțumesc celor de la Vasiliadis Diving Center pentru profesionalismul de care au dat dovadă la prima mea experiență în materie de scufundări. Probabil că dacă această primă experiență nu era atât de frumoasă nu alegeam să continui cu această pasiune!

Următoarea mulțumire se îndreaptă către instructoarea mea de scufundări, Lena Rădulescu datorită căreia am astăzi acest brevet. Fără ajutorul ei nu m-aș putea astăzi scufunda. Nu voi uita niciodată labele ei roz după care atât eu cât și colegii mei de curs înotam nebunește. Asta și din cauza vizibilității din Marea Neagră.

Și nu în ultimul rând, Doinei Culina Geana pe care trebuie neapărat să o căutați pentru o scufundare dacă mergeți în Tenerife! Chiar dacă nu mai sunt în România, Aquarius Dive Center sunt în continuare niște profesioniști.

Tare mult mi-aș dori să reîntâlnesc acești oameni minunați! Dacă nu sub apă, măcar pe uscat!

Una din primele mele scufundări la CASINO – CONSTANȚA
Share: